MASAJ o definitie pentru masaj..

      Masajul este o succesiune de manevre aplicate asupra corpului uman in scop profilactic, terapeutic, intretinere sau estetic.

             MASÁJ ~e n. Metodă de tratament prin acțiunea factorului mecanic sau termic asupra organismului în vederea stimulării activității mușchilor și a circulației sângelui; fricțiune. /massage
            MASÁJ, masaje, s. n. Acțiunea de a (se) masa; procedeu medical de stimulare și de destindere a mușchilor, de activare a circulației sângelui etc., constând din fricțiuni sau lovituri ușoare, executate cu ajutorul mâinilor sau al unor aparate speciale. [Pl. și masajuri]  Din fr. massage.  DEX

scurt istoric al masajului...

       Putem spune cu siguranta ca inceputul masajului a fost acela cand primul om si-a pus mana pe locul dureros pentru a-si atenua durerea.
       De atunci si pana in ziua de azi masajul a existat, sub diverse denumiri si moduri de executie, raspandit pe tot globul.
 
      In cultura chineza gasim referiri la masaj pentru prima oara in tratatul de medicina nei ching, care ne povesteste despre punctele energetice din acupunctura.
      In India exista medicina ayurvedica cel mai vechi sistem de medicina 6000 de ani. Acesta cuprinde si masajul care era practicat de specialisti numiti vaidyas.
       Medicii egipteni şi persi au folosit masajul din anul 1500 înainte de Hristos pentru a tratarea anumitor boli. Fapte stiute evidentiate de desenele din mormintele faraonilor, care reprezinta diferite masaje.
      In Roma antica , Iulius Cezar isi atenua nevralgia sacaitoare prin masaje care i se faceau cu ulei de masline.
      In Grecia Antica credeau ca masajul ar trebui sa se aplice nu numai an medicina, dar si în viata de zi cu zi si sport, masajul a fost introdus în scoala si in armata. Au existat saloane speciale pentru ingrijirea fetei si a mainilor, unde se facea masajul igienic si cosmetic.
       In Turcia si Persia baile si masajul au fost practicate pe larg      Face parte din medicina traditionala indiana si se bazeaza pe echilibrul dintre cele trei elemente care dormeaza tridosha, vata(vantul), pitta(bila), kapha(mucusul).
       
Indicatii...

Afectiuni ale aparatului locomotor : reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene  afectiuni articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite si polinevrite, retractii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii si atrofii musculare de diferite cauze.
Afectiuni ale aparatului cardiovascular : staze venoase si limfatice, cu edeme circulatorii periferice.
Afecţiuni ginecologice : inflamatii cronice, ptoze uterine, aderente etc.
Afectiuni psihogene : forme de nevroza astenica, spasmofilii, distonii neurovegetative.
Afectiuni dismetabolice : obezitate, diabet, guta.
Pediatrie : anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice.
Geriatrie: tratament de intretinere si stimulare a musculaturii scheletice si a metabolismului diminuat, dupa explorari paraclinice.
Optimizarea formei sportive.
Sedentarism.
Profilaxie secundara.
Imbunatatirea consistentei, elasticitatii si mobilitatii pielii
Cresterea supletii si ameliorarea circulatiei sangelui la nivelul tesutului subcutanat si conjunctiv
Stimularea resorbtiei produsilor din jurul leziunilor cu refacerea mai rapida a tesuturilor respective si grabirea cicatrizarilor
Imbunatatirea circulatiei sangelui, cu cresterea cantitatii de oxigen la nivelul tesuturilor si cu eliminarea mai rapida a deseurilor toxice provenite din activitatea muschilor
Activarea circulatiei limfei din caile limfatice cu o resorbtie mai rapida a lichidelor interstitiale si a edemelor

          
CONTRAINDICATII...

          
        Se impart dupa suprafata in doua categorii:
generale, si interzic aplicarea oricarui procedeu de masaj pe toata suprafata corpului( afectiunile maligne etc)
partiale, interzic anumitor manevre pe anumite zone ale corpului
          iar dupa durata se impart in:
definitive, este cazul bolilor cronice grave(afectiuni maligne sau cu potential de malignizare prin masaj; afectiuni cutanate : parazitare, infectioase, inflamatorii, eczematoase, eruptive de diverse cauze, plagi posttraumatice, fragilitate capilara; tromboflebite si flebotromboze, afectiuni cardiocirculatorii acute : angina pectorala, infarct miocardic, tulburari de ritm, insuficienta cardiaca, embolii cu diferite localizari, hipertensiune arteriala netratata;)
temporare, atunci cand este vorba despre o afectiune trecatoare, iar dupa vindecare se poate aplica orice manevra de masaj(furuncule, abcese, flegmoane si alte colectii purulente)
          Masajul este contraindicat in toate starile patologice cu caracter general insotita de febra, agitatie, oboseala acuta si debilitate intensa, in inflamatiilor centrilor nervosi, in hemoragiile cerebrale recente si in accidente vasculare.

 Masajul este interzis in următoarele zone anatomice:
spatiul popliteu (situat pe fata posterioara a articulatiei genunchiului)
triunghiul lui Scarpa (situat la radacina membrului inferior, fata anterioară)
axila (subsuoara)
articulatia cotului (fata anterioara)
partea anterioara a gatului
zona mamara
partea interioara a coapselor; zona cu varice

 Exista contraindicatii care tin de...
maseur : starea de sanatate fizica/psihica
locul in care se efectueaza masajul : spatii neigienice, umede, reci (temperatura optima 20  24°C)

Prin reflexoterapie se pot trata foarte multe afecţiuni:

stres, migrene, ameţeli, insomnii, oboseala cronica, instabilitate emoţionala, depresii, anxietate, atacuri de panica.
afecţiuni ale coloanei, sciatica, lombosciatica, spondiloze, cifoze, reumatism, artroze, artrite, gonartroza, coxartroza etc.
tulburări endocrine: tiroida, paratiroide (căderi de calciu), suprarenale, deficiente de creştere la copii, reglarea ciclului, tulburări de menopauza, osteoporoza, tulburări de metabolism, obezitate, diabet.
afecţiuni digestive: gastrite, enterocolite, colite, ulcer, constipaţie, balonări etc
afecţiuni hepato-biliare: litiaza biliara, hipercolesterolemie, bila leneşa etc.
afecţiuni renale (se elimina nisipul si pietricelele) litiaze, prostatite, enurezis nocturn, edeme (picioare umflate) etc.
afecţiuni circulatorii: hipo si hipertensiune, arterioscleroza, guta, sindromul mâinilor si picioarelor reci, dureri de picioare.
afecţiuni ORL: bronşite, rinite, sinuzite, nevralgii, astm etc.
crampe musculare, luxaţii, entorse, dureri de spate, inflamaţii ale tendoanelor etc.


            Definiţie: ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este o tehnică de masaj al punctelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafaţa corpului, la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă; fiecare organ îşi are o zonă de proiecţie la nivelul picioarelor, mâinilor, limbii, urechii, ochiului, etc., reflexoterapia vizând restabilirea echilibrului energetic al tuturor organelor.
Funcţia reflexă, activitate esenţială a sistemului nervos, contribuie la realizarea unităţii funcţionale dintre organe şi la menţinerea echilibrului între organism şi mediul înconjurător.
   
                Scurt istoric

           Dintotdeauna, civilizaţiile străvechi au încercat să vindece bolile care le afectau, prin tehnici de masaj, folosirea plantelor medicinale şi a dietei. Ca metodă empirică de tratament, reflexoterapia a fost practicată cu cinci milenii în urmă, fiind cunoscută în toate focarele de civilizaţie ale lumii antice  Egipt, China, Japonia, India. Filosofia medicinei chinezeşti se rezumă la teoria Yin şi Yang, în care Yin este feminitatea, pasivitatea, receptivitatea, energia lunară, iar Yang este masculinitatea, activitatea, emisivitatea, energia solară. Yin şi Yang reflectă opoziţia dintre noapte şi zi, alternanţa dintre întuneric şi lumină, a frigului cu căldura, etc. Yin şi Yang cresc şi descresc într-o mişcare de flux şi reflux care afectează întreaga natură, formând Tao  legea unică ce configurează Universul ca un tot perfect.
            După cum afirmă medicina chineză, există practic o ,,roată a succesiunii afecţiunilor organice“, astfel încât un organ odată afectat, în timp va determina şi afectarea celorlalte organe căci organismul uman este un sistem viu, iar un sistem viu înseamnă mai mult decât suma componentelor puse în contact. Să facem un experiment mintal simplu: dacă avem la dispoziţie componentele fizice care alcătuiesc organismul uman (inimă, plămâni, ficat, rinichi, etc.) şi încercăm să le asamblăm, vom crea un om ?
          Bine-nţeles că nu. Deci, există o structură mult mai subtilă a fiinţei umane, există o legătură indisolubilă a componentelor corpului fără de care noi n-am putea fiinţa. Şi orice perturbare a acestei anatomii subtile va atrage după ea o succesiune de noi perturbări, astfel încât nu putem afirma că un organ afectat nu va determina şi afectarea organelor cu care este în conexiune permanentă.

          ,,Cunoaşte-te pe tine însuţi“ , spunea Socrate, căci, pentru a înţelege pe deplin absolutul, e necesar, în primul rând, să înţelegem propria noastră natură. Şi tot cu aceeaşi intenţie, marele învăţător Isus Hristos spunea ,,Vegheaţi , vegheaţi neîncetat ”. Boala este, de fapt, o îndepărtare de esenţa propriei fiinţe; un om bolnav nu mai este el însuşi, nu se mai cunoaşte pe sine, îşi este sieşi străin. În consecinţă, adevărata vindecare presupune regăsirea de sine, cunoaşterea naturii profunde a fiinţei.

         În Occident, primele măsuri de reflexoterapie apar în 1917, când doctorul William Fitzgerald (specialist ORL) îşi publică lucrarea Zone Therapy”, în care prezintă manevre de reflexoterapie la nivelul mâinii. Ideile sale sunt continuate de alţi medici entuziaşti pentru ca, în anii "30, să apară primele teorii asupra reflexoterapiei la nivelul piciorului, fundamentate de Eunice Ingham, colaboratoare a medicului Joe Shelby.  Prin cărţile sale (Stories the Feet can Tell”-1938, Stories that Feet have Told”-1951) E. Ingham a promovat totodată deschiderea reflexoterapiei către publicul larg, militând pentru difuzarea acesteia ca tehnică utilă, la îndemâna oricui.
           În etapa ulterioară, reflexologia se dezvoltă şi se organizează ca ofertă terapeutică viabilă, prin crearea de şcoli naţionale sau internaţionale de masaj, căpătând explicaţii ştiinţifice prin numeroase studii şi recuperând conexiunile cu alte metode tradiţionale de tratament, care au evoluat în paralel (masajul clasic, acupunctura, presopuctura etc).
           Se ştie că unii filozofi au dat omului numele de microcosmos sau mic univers. Microcosmosul  fiinţa umană şi Macrocosmosul  Universul, sunt în totalitate solidare. Chiar dacă omul modern are tendinţa să minimalizeze importanţa acestei legături, aceasta nu arată decât ignoranţa sa. Omul s-a îndepărtat de animale, plante, pietre, încetând să mai creadă că direcţia din care bate vântul sau direcţia în care zboară păsările ar putea fi semne ce anunţă schimbările de timp; ei preferă să se ghideze după anunţurile de la radio sau televiziune. Datorită acestei dizarmonii, şi Universul răspunde cu ostilitate omului. Chiar dacă avem tendinţa să minimalizăm această legătură, ea nu-şi va reduce din importanţă, şi asta pentru că omul cuprinde în el materia fizică a regnului mineral, vitalitatea vegetalului, senzaţia şi dorinţa animalului, intelectul simplu corespunzând animalelor superioare actualmente dispărute, legătura care lipseşte între regnul animal şi regnul uman şi sufletul, care singur constituie omul veritabil. Astfel, omul sintetizează în el universul .
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie