Acest text este un extras! Sursa acestui text o puteti vedea mai jos.

Duritatea apei reprezinta caracteristicile ce le confera apei compusii de calciu si magneziu aflati in solutie. Se considera ca un grad de duritate este echivalent cu 10 mg CaO continut intr-un litru de apa. Dupa natura substantelor continute, duritatea poate fi: temporara (Dt) si permanenta (Dp), impreuna formand duritatea totala (DT¡Dt¿Dp).
Duritatea temporara se datoreste biocarbonatilor si poate fi eliminata prin fierberea apei: duritatea permanenta este data de compusi de calciu si magneziu, care nu se elimina prin fierbere.
Este cunoscut faptul ca o apa dura cu DT>12 grade (apa dulce) este greu digerabila, fierbe anevoios alimentele (intareste legumele), sporeste consumul de sapun si detergent la spalatul rufelor, iar unele alimente chiar nu pot fi consumate daca au fost fierte intr-o asemenea apa (ex. fasolea).
Apa cu duritate mare, folosita in instalatiile de incalzire, micsoreaza randamentul caloric al acestora prin depunerile sub forma de crusta pe care le produc.
In cazul cazanelor cu fascicul de tevi fierbatoare, prin formarea crustei si apoi fisurarea ei pe alocuri (ceea ce face ca apa sa ia contact brusc cu peretele fierbinte al tevii) se pot produce explozii ale tevilor si deci deteriorarea cazanului.
In cazul instalatiilor de apa calda pentru consumatorii individuali, duritatea apei trebuie sa fie o caracteristica bine cunoscuta pentru a se putea lua eventualele masuri de dedurizare prealabila in scopul protejarii cazanelor de incalzire si deopotriva pentru sporirea randamentelor termice ale acestora.

Prof. univ. dr. ing. V. BURCHIU, ing. Ana VARSTA, ing. D. DEACEA

Sursa: http://*****