Care este adevarul despre istoria karate-ului? Cum a inceput totul? Cum a ajuns acolo unde este astazi? De ce sunt atatea stiluri de karate?

Conform legendei karate era cu totul altceva inainte sa devina karate. Credinta populara este ca povestea a inceput cu mult timp in urma undeva in trecutul incetosat al Greciei antice sau al Indiei, de unde cineva, al carui nume nu este cunoscut, a plecat si a ajuns in China, cu tot cu cunostintele sale de lupta fara arme. Chinezii, care au fost un popor hotarat si religios, au invatat venerabila arta a acestei lupte fara arme si au schimbat-o in ceva al lor.

In continuare legenda sugereaza ca anticii calugari Shaolin au fost cei care au facut cunoscut acest antrenament si l-au transformat intr-o arta. Calugarii Shaolin sunt cunoscuti pentru capacitatile lur de luptatori, pentru spiritul lor puternic si pentru loviturile lor de pumni si de picioare, care de multe ori par ca sunt supraomenesti.

Traditiile calugarilor Shaolin stau la baza unui mare numar de stiluri de lupta diferite, care s-au transformat in diferite scoli de Wu Shu sau Kung Fu. Tehnicile din Kung Fu sunt in majoritate bazate pe actiuni, atacuri si reactii ale animalelor. Exista scoala cocorului alb, scoala tigrului, scoala ursului si multe altele.

In acest timp, nu se stie exact cum, o forma de lupta fara arme a strabatut teritoriile din China pana in Taiwan si apoi pana in Okinawa. Legenda continua cu locuitorii din Okinawa, priceputi si plini de resurse, care au dezvoltat aceasta forma de lupta pentru a le servi intereselor proprii.

Ca o mare societate agriculturala, locuitorii din Okinawa au devenit adepti ai luptelor fara arme, dar au adaugat diferite arme acestei forme de lupta. A existat un om numit Gichin Funakoshi, care printre multi altii a invatat arta Mainii, sau Te. Ca profesor la o scoala a sperat sa gaseasca o cale de a introduce aceasta arta in sistemul scolar.

Exercitiile pe care le schitase pentru educatia fizica erau adaptari din karate, pe care Funakoshi il invata in secret de la maestrii in karate, care locuiau in apropierea lui. In zilele de la inceputul karate-ului modern popularitatea acestei arte a fost localizata in Okinawa si doar mai tarziu a ajuns in restul Japoniei. In 1921 printul mostenitor japonez, ce avea sa devina imparatul Hirohito, a vazut o demonstratie de karate a lui Gichin Funakoshi si a insotitorilor acestuia. De atunci popularitatea karate-ului s-a imprastiat datorita rapoartelor entuziaste ale printului mostenitor.

Karate s-a dezvoltat in multe forme, asa cum alte stiluri de karate au venit din Okinawa in zonele cele mai importante ale Japoniei, cum ar fii Gojuryu, Wadoryu si Shitoryu. Cluburi universitare de karate au inceput sa se formeze prin Tokyo si Osaka. Karate devenise o activitate normala in Japonia si o modalitate de petrece timpul liber.

Este adevarat ca despre putine lucruri putem spune cu siguranta ca sunt adevarate in istoria karate-ului. Karate nu este dezvoltarea unui singur stil intr-o perioada lunga de timp. Radacinile karate-ului nu pot fii urmarite la fel de usor ca radacinile judo-ului sau kendo-ului. Inceputurile karate-ului sunt confuze, in mare parte datorita lipsei de insemnari despre inceputurile acestei arte, dar de asemenea au existat o multime de idei la inceput, care au fost schimbate intre maestrii.

Acesta este un lucru pozitiv, care a ajutat la dezvoltarea karate-ului. De asemenea acest lucru arata menirea karate-ului sa evolueze si sa se schimbe, odata ce noi idei si teorii sunt aduse de diferiti oameni. Karate a fost, inca de la inceput, un act de colaborare. In primele zile ale karate-ului Japonia nu era Japonia pe care o stim noi astazi. Locuitorii din Okinawa nu se considerau japonezi si japonezii nu-i acceptau ca cetateni. Ei, locuitorii din Okinawa, aveau o cultura bogata si o limba proprie, ei fiind influentati de Japonia, China, Taiwan si de alte tari ai caror locuitori calatoreau prin acele zone.

Cand karate a ajuns in Japonia din Okinawa au avut loc multe schimbari. Japonezii au luat arta karate-ului, sau te-do, cum mai era numita, si au facut-o a lor.

In timp ce karate se intindea prin Japonia, natiunea era prinsa in razboi. Multi tineri, sperans sa-si imbunatateasca sansele de supravietuire in timpul razboiului Japonez din Asia, au venit in valuri la dojo-ul lui Funakoshi pentru a se antrena. Multi dintre acesti tineri nu s-au mai intors in Japonia. Metodele de antrenament si instructia a continuat in anii de razboi ce au urmat. invataturile karate-ului, in special cele despre comportamentul violent nu au fost invatate cu aceiasi insistenta cu care ele sunt invatate astazi.

Gichin Funakoshi, ca maestru de karate si ca profesor, a fost asociat cu clasele superioare ale societatii japoneze. Cartile lui erau studiate de militari influenti si de nobilitatea japoneza. Nici in ziua de astazi nu avem suficiente informatii despre cine era Gichin Funakoshi sau ce fel de om si de profesor era pentru ceilalti.

In ciuda lipsei de cunostinte despre trecutul lui Gichin Funakoshi, am mostenit de la el si de la primii lui elevi minunati a karate-ului. Pentru asta ii suntem recunoscatori. In ciuda tuturor obstacolelor, Gichin Funakoshi a fost in stare sa mentina karate popular cu ajutorul unor oameni influenti ca Jigoro Kano, fondatorul judo-ului modern, si Hakudo Nakayama, fondatorul iaido-the-ului, lupta cu sabia. Karate a fost bine primit printre oamenii educati si printre aristocrati.

Al Doilea Razboi Mondial a adus multe schimbari in Japonia, cand imparatul Hirohito a acceptat infrangerea dupa bombardamentele atomice de la Nagasaki si Hiroshima. Tokyo era ruinat. Bombardamentele asupra orasului omorase mai multi oameni decat cele doua atacuri nucleare la un loc. Tokyo a fost distrus, impreuna cu dojo-ul Shotokan. Gichin Funakoshi avea sa-si primeasca si el partea sa de tragedie. Nu numai ca dojo-ul sau fusese distrus, dar fiul sau Giko s-a imbolnavit de tuberculoza si a murit in 1945. Doi ani mai tarziu a murit si sotia sa.

In ciuda atrocitatilor din jurul sau si tragediilor personale Gichin Funakoshi si-a continuat viata si a incepur sa reconstruiasca dojo-ul.

In 1949 Japan Karate Association (JKA), Asociatia de karate japoneza, a fost infiintata. Dezvoltarea JKA a facut pasibile, prin efortul cumulat al catorva persoane influente, contacte pe care Funakoshi le-a mentinut de-a lungul anilor.

In 1953 Gichin Funakoshi si cativa dintre elevii lui au facut o demonstratie de karate catorva mii de soldati americani ce stationau la bazele aeriene americane. Poate ca acest schimb intre est si vest l-a inspirat pe Gichin Funakoshi sa vada karate intins in toata lumea. La acea vreme Gichin Funakoshi  era destul de batran, ajunsese la 80 de ani, si probabil a simtit ca nu mai poate continua pentru multa vreme.

Realizand ca arta karate-ului avea nevoie sa se schimbe pentru a se potrivi lumii noi, Gichin Funakoshi a schimbat numele kata-urilor, de la numele lor originale la nume japoneze mai simple.

La 26 aprilie 1957, Gichin Funakoshi a murit, sfarsind ceea ce s-a dovedit sa fie un inceput puternic al celei mai raspandite arte martiale din lume. Dupa moartea maestrului a urmat recunoasterea de la JKA sub conducerea unuia dintre cei mai talentati elevi ai lui Gichin Funakoshi, Masatoshi Nakayama.

Cand karate si-a gasit drumul spre america a avut loc o neasteptata explozie in popularitatea acestei arte. Mari organizatii au inceput sa se formeze. Elevii din Europa, America de Nord si America de Sud au inceput sa se antreneze cu zel.

Efortul primilor studenti ai lui Gichin Funakoshi, fara nici o indoiala, s-a fructificat. Prin intreaga lume exista o mutime de profesori de karate care au intrecut cu mult pregatirea, talentul si dedicatia pentru karate.

Este mai mult in viitor pentru karate decat a fost in trecut?

Viitorul karate-ului este mai stralucitor decat a fost vreodata. Stiintele moderne si cercetarea meticuloasa au rezultat in dezvoltarea karate-ului, depasind practicile din trecut. Se cunosc mai multe despre mecanica si fiziologia corpului uman decat s-au cunoscut vreodata si aceste informatii ii ajuta pe elevi si pe profesori sa inteleaga cum sa practice aceasta arta si cum sa ajunga pe culmi mai inalte practicand-o.