GIMNASTICA MEDICALA PENTRU AFECTIUNILE COLOANEI VERTEBRALE

Pentru copii si adolescenti indiferent de afectiune (de exemplu scolioza, lordoza, cifoza )
  - Scolioza este o deviatie a coloanei vertebrale formata din una sau mai multe curburi, ce apare initial īn plan frontal, apoi fiind īnsotita de rotatia vertebrelor. Scoliozele pot fi de mai multe tipuri: scolioza C stīnga, scolioza C dreapta si scolioza cu mai multe curburi. Aceste deviatii ale coloanei vertebrale pot fi de natura functionala, adica acele scolioze prin deprindere care au o evolutie lenta si este pastrata mobilitatea coloanei vertebrale, scoliozele profesionale si statice, sau de natura patologica, asa cum sint scoliozele congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, reumatice s.a. De la īnceput trebuie mentionat faptul ca tratamentul prin gimnastica medicala urmareste sa opreasca evolutia scoliozelor, sa corecteze deviatiile coloanei vertebrale si sa mentina aceasta corectare (prevenirea recidivelor sau a perioadelor cu evolutie nefavorabila), sa reduca tulburarile functionale si asimetriile secundare ale corpului.
  Exercitiile fizice folosite īn corectarea scoliozei urmaresc sa exercite tonusul muschilor si simtul de atitudine corecta a corpului īntreg si īndeosebi a spatelui. Scopul gimnasticii corective este: corectarea coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii spatelui, reducerea gibozitatii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale si detorsionarea corpurilor vertebrale, redresarea bazinului si echilibrarea centurii scapulare, dezvoltarea mobilitatii cutiei toracice, crearea unui reflex de postura corecta. Mijloacele folosite constau īn exercitii statice si exercitii dinamice executate prin miscari ale trunchiului, ale membrelor superioare si inferioare, exercitii de respiratie, exercitii aplicative de tīrīre si de echlibru, exercitii de redresare si relaxare. Exercitiile cu obiecte portative sint des folosite īn corectarea scoliozei. Dintre aceste obiecte se folosesc bastonul, mingea medicinala, gantera, extensorul.
  Cifozele sint deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea curburii indreptata inapoi. Cifozele functionale sint deviatii tipice, provocate si intretinute de tulburarile functionale ale coloanei vertebrale care se accentueaza atunci cind nu sint corectate corespunzator si la timp, fiind insotite de unele modificari in forma si structura oaselor si a articulatiilor vertebrale. Aceste deviatii se pot intilni sub forma atitudinii cifotice sau cifozei profesionale. Cifozele patologice pot fi congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, precum si alte forme clinice mai rare. Scopul exercitiilor fizice pentru corectarea cifozei este: tonificarea si scurtarea muschilor spatelui si lungirea celor situati in partea anterioara a trunchiului, corectarea deficientelor secundare care insotesc cifoza, cum sint: cap si git inclinat inainte, omoplati departati si desprinsi, umeri adusi in fata, torace infundat sau in flexiune, stoparea reflexului de atitudine gresita a trunchiului si formarea unui reflex de postura corect si stabil in activitatile statice si dinamice ale corpului. Pentru realizarea acestor scopuri, mijloacele folosite sint exercitiile statice si exercitiile dinamice care constau in miscari active libere sau ingreunate care sa redreseze coloana vertebrala si celelalte deficiente secundare ale cifozei.
  1.1 afectiuni ale coloanei vertebrale
  
  
  1.2 afectiuni reumatice: discopatie lombara sau toracala, lombosciatica, lumbago acut, hernie de disc pre- sau post operatie, poliartrita reumatoida , periartrita scapulohumerala , spondilita anchilopoietica , spondiloza cervicala;
  
  
  
  
  afectiuni posttraumatice :
  entorse : - Entorsa este o leziune traumatica a ligamentelor si articulatiilor. Entorsa se observa īn special la adult, este foarte rara la copil, unde ligamentele suple si elastice se lasa destinse fara a se rupe, precum si la batrīni, unde acelasi traumatism determina mai frecvent o fractura. Localizarea cea mai frecventa a entorselor se afla la nivelul gleznei, urmīnd entorsa genunchiului. Entorsa, prin marea ei raspīndire si prin gravitatea urmarilor pe care le are asupra aparatului locomotor si circulator, constituie o cauza majora de scadere a capacitatii partiale de munca, de aceea importanta aplicarii unui tratament corespunzator precoce si specific kinetoterapeutic asociat cu orteze. Scopul tratamentului este revenirea rapida a pacientului īn executarea activitatilor zilnice si specifice profesiei. Acest lucru este deosebit de important, deoarece orice īntīrziere īn aplicarea tratamentului poate periclita activitatea socio-profesionala a acestuia. Aspectul membrului afectat se schimba, īntrucīt atrofia este progresiva si cuprinde muschii extensori, iar neglijarea ei, ca si persistenta sa, ar constitui una din cauzele instabilitatilor articulare si recidivelor entorselor. Obiectivele urmarite īn kinetoterapie sīnt: controlul durerii, reducerea tumefactiei si a edemului din vecinatate, asigurarea mobilitatii, cresterea tonusului muscular, reeducarea mersului.
  
  . fracturi: Fractura se produce la nivelul unui os īn urma unui traumatism, de obicei, violent; uneori fractura apare dupa un traumatism de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa). Numarul fracturilor este deosebit de mare, mai ales īn conditiile vietii moderne. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10 la suta din totalul traumatismelor si ca sint de 10 ori mai frecvente decīt luxatiile. Fracturile se īntīlnesc la toate vīrstele, dar incidenta cea mai mare se situeaza īntre 20 si 40 de ani. Tratamentul fracturilor are ca obiectiv principal obtinerea restabilirii functiei si, pe cīt posibil, chiar a formei membrului. Refacerea osului fracturat se obtine corijīnd deplasarile, deci facīnd reducerea fracturii si imobilizīnd-o prin aparat ghipsat pīna la formarea unui calus solid. Mentinerea īn stare functionala a articulatiilor, a muschilor si a circulatiei membrului sau restabilirea cīt mai rapida a acestora se realizeaza prin reducerea timpului de imobilizare la minimum, dar necesar pentru consolidarea fracturii. De asemenea, instituirea cīt mai precoce a tratamentului de recuperare, prin contractii musculare si mobilizari articulare, chiar din timpul imobilizarii, duce la vindecarea eficienta a fracturii. Kinetoterapia este tot atīt de importanta ca si reducerea si imobilizarea fracturii si trebuie urmata fara īntreruperi.