Cancerul si Iubirea. Psihoterapie individuala

Sedince individuale de psihoterapie + terapii alternative (Reiki Theta Healing) oferite la cel mai inalt grad de profesionalism pentru persoanele diagnosticate cu cancer.
  
  "Cancerul nu este o boala.
  Este neputinta ta de a accepta schimbarea radicala in modul in care traiesti. Gandurile tale si sentimentele tale formeaza celulele care distrug corpul fizic. Stiai ca e destul sa-ti schimbi alimentatia si modul de a gandi si poti schimba aceasta "boala" in cea mai minunata experienta de viata?
  Exercitiul fericirii zi de zi. Cand esti bucuros, impacat, iertator, nici o "boala" nu poate rezista!
  Totul depinde de vibratia iubirii. Fiecare celula din corpul tau este acordata la vibratia Iubirii Divine. Doar acolo. Cand cantitatea de neiubire si neiertare depaseste si acopera lumina din tine, apare "boala".
  Ierti totul, si pe tine, iubesti totul, si pe tine, si fiecare gand -si esti atent la asta -e doar un gand de Recunostinta. Si scoti din alimentatie tot ce omul a inventat pentru rasfat: zahar, cafea, carne, dulciuri, bauturi, produse lactate. Mananci: legume, fructe, semnte si bei ceaiuri de plante. Aer curat si conexiunea cu natura ca si cum ai descoperit-o prima data.
  Cu bucurie si recunostinta. Si intelege ca, inainte de a se declansa, a existat un eveniment ce ti-a consumat multe ganduri si sentimente de frica si durere, de neacceptare si vinovatie.
  Du-te inapoi la acel eveniment, si iarta totul si apoi incredinteaza-mi Mie energia aceea de atunci, ca sa o transform in Lumina. Ai grija cu strictete de fiecare gand de acum incolo! Nu judeci, nu te compari, nu te invinovatesti pe tine ori pe ceilalti. Ca si cum esti Iubirea.
  Fii mesagerul meu, fii mesagerul Iubirii si ea te va ajuta si pe tine, si pe toti ce-i vei intalni.
  Vei fi un exemplu viu de cum ti-ai transformat viata in slujba Iubirii. Stiu ca sunt si situatii cand e prea tarziu, dar tu nu esti acolo. Tu esti fiinta care asteapta, primeste si multumeste pentru miracolul vindecarii. Chiar acum!"
  
  
  "Pentru a vedea exact ce se intampla in organismul unui bolnav de cancer, tabloul este urmatorul: celulele care ani de zile au fost traumatizate (de stimuli mecanici, chimici sau fizici) si au suportat fara sa reactioneze, la un moment dat au o supra-reactie, se revolta si isi „ies din matca”, inmultindu-se in mod haotic, acaparand tot, agresand tot si consumand toate resursele celulelor din jur. Celula care ani de zile nu a comentat si a suportat totul cu stoicism, porneste o calatorie pe cont propriu, satisfacandu-si nevoia de crestere si autorealizare care a fost atat de neglijata in toti acesti ani, dar intr-un mod distructiv pentru celelalte componente ale sistemului si pentru ea insasi, in final.
  
  Imaginati-va ca ceea ce am descris mai sus este trait de un individ, nu de o celula. De individul care are cancer si ale carui celule se comporta exact ca el. Ceee ce este in mare este si in mic, ceea ce este sus, este si jos, spune una din legile Kebalyonului. Daca in partea I a acestui articol am vorbit despre cancerul planetei Pamant si despre oameni-tumori, acum este momentul sa vedem ce se intampla in interiorul micro-cosmosului reprezentat de corpul uman si ce se intampla in general cu omul ca Univers de sine statator.
  
  Cele doua faze ale vindecarii
  Individul, chiar cu pana la opt ani inainte de a fi diagnosticat cu cancer, traieste, conform spuselor lui R. Dahlke, intr-o stare de supunere totala fata de o situatie data sau fata de norme, traditii, obisnuinte. Este ceea ce Wolf Buntig, psihiatru oncolog, numeste „normopatie”: respectarea neconditionat si inflexibila a normelor. Cercetarile din domeniul psihooncologiei arata – si experienta mea de peste 1 an si jumatate de lucru cu bolnavii de cancer poate sa confirme – ca, de regula, inainte cu cativa ani de declansarea cancerului, individul manifesta o stare de acceptare a unei situatii neplacute fara lupta, fara sa reactioneze, fara sa se revolte. Din dorinta de „a nu deranja” sau „supara” pe nimeni, de a nu incalca regulile sau normele de morala, pentru a evita un conflict, persoana accepta un rol de compromis in care nu se simte bine, se „sacrifica” pentru ceilalti, pentru copii, pentru parinti, pentru binele general, fara a fi un sacrificiu care innobileaza, ci unul acceptat impotriva vointei sale, ca o povara. El este placut de cei din jur pentru ca pare pasnic, echilibrat, dar de fapt el isi interzice singur dreptul la provocari, in consecinta, la propria evolutie. „Ceea ce poate s apar în ochii celor din jur drept o atitudine rezervat care e plcut _i distins – spune R. Dahlke – poate s fie astfel în realitate o reprimare a impulsurilor viecii _i în final o viac netrit”.
  
  Astfel, lectia principala de invatat a pacientului cu cancer, spune autorul, este aceea de a renunta la compromisuri false, la „calea de mijloc” si la mediocritatea calma. El trebuie sa gaseasca o cale prin care sa creasca, sa se dezvolte…sa invete sa spuna „nu”, sa-si simta si sa-si traiasca vointa egoista, sa se revolte impotriva regulilor rigide, sa-si acorde atentie lui inaintea celorlalti, cu alte cuvinte, sa-si descopere Eul. Dahlke spune ca atata timp cat nu va face asta, o vor face celulele canceroase in corpul lui.
  Perceptia mea este ca este exact invers: ce e in mare e si in mic, ceea ce manifesta omul in exterior este si in interior. Din observatiile mele, care nu sunt foarte ample (necesita deci, o cercetare mai amanuntita), faza in care individul se revolta, atrage atentia, se lupta cu toata lumea, isi impune vointa egoista este faza care corespunde aparitiei si intensificarii simptomelor, ceea ce-l conduce la a merge la medic, unde i se da diagnosticul. Aceasta este totodata si prima faza de vindecare. Pentru ca, asa cum stim, in momentul in care se declanseaza simptomele, atunci incepe, de fapt, vindecarea.
  
  Aceasta este doar prima faza; daca bolnavul se opreste aici, sansele lui sunt sa piara, distrugand in acelasi timp si totul in jur, exact cum tumora, extinzandu-se la nesfarsit, va pieri odata cu organismul pe care il agreseaza si secatuieste.
  
  Faza a doua de vindecare este cea in care, potrivit lui Dahlke, individul constientizeaza ca drumul Eului duce la catastrofa (la fel ca si cel al reprimarii lui). Eul inseamna separare, separare de toti si de toate, si in final, moarte. Singura lui sansa este sa constientizeze ca TOTI SUNTEM UNA, ca ceea ce face celorlalti de fapt isi face lui insusi. Sa spulbere regulile mici, pentru a se adapta ORDINII mai mari (Legile Universului sau Vointa Divina). „Ambitiile indreptatite de autorealizare si de nemurire, spune autorul, pot culmina numai in cunoasterea spirituala ca singurul tel este SINELE, unitatea cu tot _i cu toate. Aceasta insa nu exclude nimic si pe nimeni si nu se poate dobandi pentru sine intr-un mod egoist.”
  
  Si, tot el spune: „Este vorba de a gasi unitatea, nemurirea sufletului in sine insusi si de a recunoaste ca intregul este deja in individ, asa cum si individul este in intreg. Acesta este insa punctul final sau, de fapt, punctul central pe care numai IUBIREA ni-l deschide, ni-l face accesibil. Si acest lucru este deja simbolizat in evenimentul cancerului. Ca si IUBIREA, cancerul depaseste toate limitele, trece peste toate distantele, strapunge toate barierele, invinge toate piedicile; ca si IUBIREA, el nu se opreste in fata a nimic, se intinde peste tot si toate, patrunde in toate sferele vietii, stapaneste intreaga viata; ca si IUBIREA, cancerul aspira la nemurire, si ca si ea nu se teme atunci nici macar de moarte. Astfel, cancerul este realmente o IUBIRE scufundata în UMBRA.”
  
  Concluzii
  Problema pe care am analizat-o nu este numai a bolnavilor de cancer, ci a tuturor oamenilor. A oamenilor care confunda dragostea cu acel sentiment caldut de siguranta, a caror fericire este de fapt fcrnicie. Daca nu ai urmat etapele si succesiunea lor, nu ai cum sa ajungi la telul ultim. Nu poti sa ajungi sa-ti cunosti Sinele, daca nu ti-ai cunoscut mai intai Eul…nu poti sa atingi unitatea, daca n-ai experimentat separarea…nu poti sa spui DA vietii, daca nu ai stiut sa spui „nu” cand trebuia…nu vei ajunge la Lumina daca nu ai integrat Umbra." Autor: Lucia Neagoe.
  
  
  Va astept cu incredere!