Logopedie

Dezvoltarea culturii si caracteristicile secolului in care traim, au facut ca trebuintele si aspiratiile oamenilor sa creasca tot mai mult.
   Intre aceste trebuinte si aspiratii un loc foarte important il ocupa, fara indoiala, grija fata de comunicarea corecta. Atat comunicarea orala cat si comunicarea scrisa si cea gestuala reprezinta o punte de legatura intre oameni.
  
   Limbajul faciliteaza circulatia interumana a ideilor si intelegerea reciproca in realizarea diferitelor activitati.
  Nu de putine ori se intampla insa ca acesta sa fie afectat din diverse cauze. Dar, indiferent care sunt cauzele care tulbura organizarea si dezvoltarea normala a limbajului, repercursiunile negative ale acestora se observa atat in viata relationala, cat si in structurile de personalitate ale individului. De aceea se impune cu necesitate atat depistarea timpurie a tulburarilor de limbaj cat si corectarea lor .
   In tulburarile de limbaj sunt reunite toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si gesticulatie .
   Clasificarea tulburarilor de limbaj are la baza numeroase criterii dar, in cele ce urmeaza o vom prezenta pe cea care realizeaza o imbinare judicioasa a acestora. Astfel , avem :
  
   - tulburari de pronuntie: dislalia, rinolalia si dizartria
   - tulburari de voce: disfonia, afonia si fonastenia
   - tulburari de ritm si fluenta vorbirii: balbaiala, tahilalia, bradilalia si mutismul.
   - tulburari ale limbajului scris: disgrafia, agrafia si dislexia-alexia
   - tulburari polimorfe de limbaj: alalia si afazia
   - tulburari ale limbajului scris: disgrafia, agrafia si dislexia-alexia.
  
   Stiinta care se ocupa de cercetarea tulburarilor si devierilor de la limbajul normal, standardizat, se numeste logopedie. Scopul sau final este de a restabili si a asigura relatiile normale ale individului cu ceilalti indivizi, relatii care au fost tulburate, mai mult sau mai putin grav.
   Logopedia nu se limiteaza numai la terapia tulburarilor de limbaj ci vizeaza si educatia complexa a persoanelor afectate, prin interdependenta cu psihologia si fiziologia activitatii nervoase superioare.