Mineralele reprezintă o grupă specială de elemente ce se regăsesc în alimente, fără valoare calorică, dar esenţiale vieţii oricărui animal. Dacă vitaminele, unele dintre ele, se pot “fabrica” în organism, mineralele se extrag exclusiv din hrană. Acestea se împart în două grupe majore, macroelemente şi oligoelemente, după ponderea pe care o au în organism. Dintre macroelemente amintim calciul, fosforul, potasiul, clorul, magneziul. Dintre oligoelemente fac parte fierul, cuprul, zincul, molibdenul, crom, selenium.
Trebuie spus că atât lipsa, cât şi excesul acestor minerale poate determina apariţia unor afecţiuni sau disfuncţionalităţi ale organismului.
Astfel, la câinele în creştere, lipsa sau raprtul necorespunzător între calciu, fosfor şi magneziu poate duce la apariţia rahitismului, aceasta conducând la suferinţe cum ar fi articulaţiile dureroase, tumefiate, iar la radiografie au aspect specific de os nemineralizat şi linie de osificare discontinuă. Lipsa de potasiu, sodiu sau dezechilibrul acestora poate duce la apariţia unor probleme nervoase, cardiace sau chiar deces. Lipsa de fier poate duce la anemie, cea de zinc la dermatite, iar cea de selenium poate provoca probleme musculare şi lista poate continua la nesfârşit.
De aceea este recomandat să mergem la medicul veterinar, să folosim preparatele vitamino-minerale după sfatul specialistului, pentru că şi excesul poate duce la îmbolnăvire. Aceste elemente sunt de un real folos, mai ales că prin diversele procedee de preparare alimentele pierd din conţinutul de minerale.