Pisicile miaună din când în când, dar dacă a ta are tendinţa să exagereze cu “vocalizele” e clar că poate exista o problemă. Unele rase de pisici sunt mai comunicative decât altele, afirmă specialiştii. Rasele orientale, spre exemplu, sunt în general cele mai “vorbăreţe” dintre toate. Pisicile Maine coon şi persanele fac parte din grupa celor mai puţin comunicative. Indiferent dacă pisica aparţine raselor consacrate ca tăcute ori ca gălăgioase, să fii sigur că, de câte ori scoate sunete, încearcă să-ţi spună ceva. Nu vrea să te enerveze, cum poate ai crede când o vezi insistând la nesfârşit, ci vrea să comunice.

Să tălmăcim limbajul pisicii Pisica emite multe feluri de sunete faţă de mieunatul normal şi fiecare are o altă semnificaţie. Dacă este într-o dispoziţie agresivă, de exemplu, e posibil să sâsâie, să mârâie, să scuipe ori să scoată sunete stridente. Pe de altă parte, dacă se simte fericită şi mulţumită, ai s-o auzi cum toarce sau “chicoteşte” a plăcere. Sunt însă cazuri când pisica pur şi simplu miaună excesiv. Dar cum determinăm precis care e graniţa dintre mieunatul normal şi cel excesiv? Cunoscătorii susţin că delimitarea e relativă şi variază de la un individ al speciei la altul. De aceea este important să fim familiarizaţi cu deprinderile, personalitatea şi nivelul de zgomot pe care îl face pisica noastră, ca să apreciem dacă miaună sau nu excesiv la un moment dat.

Cum recunoaştem hiper-vocalizarea Pentru cunoscători, hiper-vocalizarea este destul de simplu de identificat. Îşi dau seama cu siguranţă dacă pisica miaună mai tare decât de obicei, mai mult sau scoate alte sunete mai frecvent. De fapt, mieunatul poate fi atât de supărător, încât te împiedică să doarmi noaptea. Deşi hiper-vocalizarea poate fi frustrantă pentru proprietarii de pisici, e important să ştie că, cel mai adesea, cu aceste semnale auditive ea solicită atenţie ori are prea multă energie pe care o consumă “vorbind”. Este foarte gălăgioasă, de asemenea, în cazul în care suferă de anxietate, e agresivă, se teme sau are o durere. De fapt, hiper-vocalizarea poate fi şi un semn că animalul de companie suferă de o boală cum ar fi tumoarea cerebrală, hipertiroidismul sau hiperestezie (sensibilitate nervoasă exagerată).

Cum punem capăt vocalizelor Când pisica are o perioadă în care vocalizează excesiv, mergi cu ea la doctor pentru un consult, ca să excluzi potenţialele probleme medicale. De asemenea, trebuie să urmăreşti dacă există ceva din traiul vostru împreună care ar putea să o frustreze sau să-i dea sentimentul de anxietate. Este posibil să-i provoace o stare de stres, de exemplu, faptul că i-ai mutat castronul de mâncare sau zgomotul pe care îl face acesta atunci când ea mănâncă. Ori fugi la litieră şi vezi dacă e curată. Mieunatul în exces poate fi tradus ca o observaţie pe care ţi-o face pisica pentru că eşti neglijent şi uituc în ceea ce priveşte curăţenia nisipului din cutie. De asemenea, dacă ai introdus un nou pisic în casă, aşteaptă-te ca “gazda” să miaune excesiv.