Obiceiul provine probabil de la egipteni, care isi ornau casele cu frunze de palmier in ziua
solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat de romani, care au folosit, in locul palmierului,
brazii.Dar povestea incepe cu adevarat prin secolul al VII-lea, cand un calugar din Devonshire a
venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca s-a folosit de forma
triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa secolului al XII-lea, cu ocazia
Craciunului, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos!

Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare
trecere. Se pastreaza in acest sens marturia unui vizitator al orasului Strasbourg in 1601. El
descrie brazi decorati cu astfel de figurine, cu acadele si ornamente din hartie colorata.
Incarcatura biblica atribuia bradului astfel impodobit simbolul pomului paradisului, al belsugului, al
cunoasterii si al inocentei.

Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610. In acea vreme nu era numai argintie, era chiar
din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa
oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat
de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul
secolului al XX-lea.

In Marea Britanie, obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani
stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. Interesant, nu? Sa ne
amintim de calugarul din Devonshire care…