Recomandari utile in hranirea pisicii

Acest urias necesar de energie este acoperit in primele 21 de zile de laptele mamei, dupa care pisoiul are nevoie de hrana suplimentara cat mai completa.
Deoarece tineretul are capacitatea stomacului redusa, este necesar ca ratia zilnica sa fie impartita in cel putin 6 mese, adinistrate la intervale de maximum 2 ore.
Orice schimbare a regimului alimentar trebuie sa se faca progresiv si sa se extinda pe 2-3 saptamani, cand se trece la intarcare si circa o saptamana la pisicile adulte, evitand astfel "criza de intarcare" si respectiv diareea.
La pisica gestanta si indeosebi la cea in lactatie, necesarul de energie este mai ridicat, la fel ca si necesarul de proteina.Numarul de mese creste de la doua la patru, sau chiar cinci.Pentru femela in lactatie, cantitatea de hrana se va majora progresiv pana in cea de-a sasea saptamana, cu de 2-3 ori fata de pisica care nu alapteaza.In functie de numarul de produsi, cantitatile zilnice si saptamanale, se pot majora cu 20-25%.
Cel mai indicat este ca pisica sa fie hranita la ore regulate, doua mese pe zi, una dimineata si una seara, sau la cele mai in varsta, una pe zi, la cele gestante doua, in lactatie trei etc.
Cantitatile de hrana administrate pisicii trebuie controlate permanent.Astfel, pentru intretinere trebuie asigurate 20g S.U./kg (substanta uscata per kilogram greutate vie) sau 50g S.U. la o pisica de 2.5 kg.In cazul pisicilor cu greutati mai mari se vor asigura 17 g S.U./kg greutate vie.In functie de starea fiziologica, cantitatea de substanta uscata se mareste cu de 1.5 ori pentru cele gestante, de 2-3 ori pentru cele in lactatie si de 2 ori pentru cele in crestere.
Hrana administrata trebuie sa fie putin calduta, deoarece o mancare rece din frigider este deseori dezagreabila pentru pisici.Obisnuit, temperatura cea mai potrivita este de 37-38 gr.C.Daca pisica nu a consumat toata portia, i se va reduce cantitatea de hrana administrata cu o cantitate egala cu cea ramasa neconsumata din portia anterioara.In cazul in care ea va dori mai mult , va reactiona imediat.
Hrana care intra in alimentatia pisicii vor fi conservate in mod corespunzator pentru a nu se altera sau mucegai, deoarece sunt periculoase pentru organism.De asemenea vasele in care se pastreaza sau se administreaza hrana pisicii vor fi cat mai des spalate si dezinfectate.
Locul de administrare al hranei trebuie bine ales si pastrat permanent, astfel incat ea sa nu fie deranjata in timpul mesei.In functie de obisnuinta, ea mananca singura sau in prezenta stapanului.
Hrana neconsumata nu va fi lasata in vasul pentru hrana deoarece se poate altera.Vasul in care se administreaza hrana va fi mereu acelasi, deoarece in caz contrar, pisica isi va rezerva dreptul de a consuma din toata vesela casei.
Daca se utilizeaza hrana special preparata pentru pisici, in functie de consistenta, se va administra: in stare umeda-60g/kg greutate vie; semiumeda-25-30g/kg greutate vie, iar uscata-20g/kg greutate vie.
Dupa ce pisica si-a consumat hrana administrata, ea are nevoie de liniste pentru o digestie corespunzatoare.De aceea, este recomandat sa nu insistati sa va jucati cu pisica, deoarece poate sa regurgiteze hrana.
In cazul in care pisica refuza hrana, ea poate fi lasata sa flamanzeasca o zi, efectul fiind benefic pentru organism, in conditiile in care se produce la intervale de 10-14 zile.Daca lipsa poftei de mancare este asociata cu voma sau diaree, pisica trebuie consultata de catre medicul veterinar, fara a se amana prea mult acest lucru.
Toate recomandarile facute de catre echipa noastra sunt orientative dar merita sa fie insusite de catre crescatorii si detinatorii de pisici, in functie de reactiile individuale ale materialului biologic pe care-l are fiecare, deoarece fiecare individ este unic si in consecinta va reactiona diferit fata de un altul.
Pentru o sanatate si o longevitate corespunzatoare a pisicii noastre, se vor evita alimente cum sunt: ciocolata, dulciurile, produse pe baza de cacao, mezelurile si pateurile condimentate, grasimile de porc, slanina, muraturile, compoturile, arahidele, nucile si alte cateva care fac numai rau prietenului nostru.
Pentru cei care nu au minimum de informatii privind alimentatia pisicii sau conditii pentru asigurarea unei alimentatii echilibrate, recomandam sa se utilizeze hrana realizata special pentru pisici, omologata si fundamentata stiintific, de tipul Kitekat, Wiskas sau Sheba.

Schimbarea parului la pisica

Cu toate acestea, parul mort ramane inca pe corpul animalului timp indelungat, dupa care un nou fir de par impinge pe cel vechi afara din teaca si astfel el paraseste corpul animalului.

In mod obisnuit parul se shimba in functie de sezon si indeosebi ca urmare a modificarii regimului termic si de luminozitate la pisicile crescute in aer liber si respectiv permanent la cele intretinute in casa, cu o intensitate mai mare primavara si partial toamna.

Cel mai bine poate fi observat acest fenomen la pisicile cu parul lung si semilung.Odata cu aparitia primaverii cade mai intai puful, si apoi cad celelalte categorii, in timp ce toamna se constata o inmultire evidenta a firelor de puf si o crestere a densitatii invelisului pilos.
Schimbarea parului la pisicile cu par scurt este mult mai greu sesizabila, deoarece diferentele dintre cele trei categorii sunt mai reduse.

Inceperea schimbarii parului mai depinde si de temperatura mediului si ea nu se petrece dintr-o data pe toata suprafata corpului, ci mai intai cade de pe gat, flancuri si apoi de pe celelalte regiuni.Cresterea firelor de par se face in ordine inversa, fara insa a respecta o regula foarte stricta.

La nastere, pisoiii au corpul acoperit de un invelis pilos primar, dupa care incepe sa creasca un nou par, fara ca primul sa cada.La varsta de 11-12 luni, indiferent de anotimp, parul de "tinerete" este inlocuit cu parul "de adult".

La pisicile care s-au nascut in lunile de primavara, aceasta schimabare a parului coincide cu ciclul de primavara, spre deosebire de cele nascute mai tarziu, la care sincronizarea cu anotimpul apare ceva mai tarziu dupa circa 2-3 ani.

Animalele crescute in conditii mai putin corespunzatoare au schimbarea parului foarte evidenta si ea se poate produce indeosebi la rasele cu puful fin sub forma unor smocuri, datorita incalcirii parului, indeosebi pe abdomen, piept si partea inferioara a membrelor.De aceea, in timpul schimbarii parului se va acorda o atentie deosebita ingrijirii animalului, in felul acesta scurtand durata inlocuirii parului la 4-6 saptamani.Dupa dimensiunile si forma parului, putem clasifica pisicile in urmatoarele grupe:
-pisici cu parul lung, la care lungimea parului depaseste 10 cm. si este caracteristic raselor Persana, Angora si Chinchilla.
-pisicile cu parul semilung, care au parul cu o lungime medie de 8-10 cm, din care fac parte rasele Birmaneza, Somaleza etc.
-pisicile cu parul scurt, se caracterizeaza printr-o lungime scazuta a parului si din care fac parte rasele Shorthair,Albastru de Rusia, Havaneza etc.
-pisicile lipsite de par (nude), care se caracterizeaza prin lipsa totala a firelor de par, pielea foarte fina si supla, ce se increteste la miscarea pisicii.(Sphynx Petersbald)

Intretinerea pisicilor

Cu toate ca locul de odihna destinat pisicii poate fi confectionat din diverse materiale, idealul pentru aceasta specie ramane totusi cosul impletit din nuele, bine aerat si cu peretii usor ridicati.
Cosul va fi dotat cu o pernita moale sau cu o cuvertura, amplasat pe cat posibil, intr-un colt, la o anumita inaltime, de unde animalul va putea sa aiba in campul vizual o suprafata cat mai mare.
Este adevarat ca majoritatea pisicilor isi aleg ele insele locul de odihna si in mod obisnuit, altul decat cel ales de stapan, dar cosul este cel care in mare masura linisteteste animalul si ii intareste sentimentul de a fi la el acasa.
Se vor evita zonele cele mai umblate, precum si cele in care exista curenti si se vor amplasa pe cat posibil in apropierea unor surse de caldura, indeosebi pentru pisicile mai pretentioase vis-a-vis de temperatura.
Pisica, desi prin excelenta un animal foarte curat, are nevoie de unele accesorii pentru igiena generala, dintre care putem aminti: vasul pentru excremente, vasul pentru hrana si cel pentru apa.Vasul pentru excremente se va aseza intr-un colt discret si se va curata cu regularitate, deoarece majoritatea pisicilor refuza sa le utilizeze a doua oara si mai ales cand sunt murdare.
Daca animalul gaseste vasul murdar se obisnuieste sa foloseasca un alt loc, in general in totala contradictie cu pretentiile stapanului.Este preferabil ca vasul sa fie din material plastic deoarece se poate spala si dezinfecta usor.Acesta va fi tapetat cu asternut pe baza de argila, pietris, hartie de ziar si niciodata cu nisip, deoarece il vehiculeaza apoi prin toata casa.
Indicarea locului si obisnuirea depunerii excrementelor la punctul stabilit se face introducand pisica cu labutele din fata in vasul destinat si simuland miscari asemanatoare cu cele pe care le face pisica atunci cand isi pregateste locul sa urineze (miscari de scurmare al pamantului/nisipului pentru a-si face o gropita).
Vasul sau tavita trebuie sa aiba o suprafat suficient de mare pentru a incapea partea posterioara a pisicii.Odata format reflexul pentru vasul respectiv, este foarte greu de schimbat.
O alta particularitate a pisicii pe care trebuie sa o avem in vedere este prezenta ghearelor.Pisica are nevoie pentru a-si intretine permanent ghearele si pentru a le ascuti.Ghearele cresc permanent si animalul este obligat sa le uzeze permanent.Daca este intretinuta in curte sau in gradina, ea isi uzeaza ghearele singura, prin contact cu structura dura a solului sau le ascute pe obiecte prezente in mediul inconjurator.
In timpul acestei operatiuni, pernitele secreta o substanta odoranta, care lasa informatii olfactive persistente.In cazul in care insa pisica este intretinuta in apartament, iar spatiul este limitat, trebuie sa avem in vedere faptul ca ghearele nu cresc mai putin decat in spatiul liber.De aceea este bine sa-i punem la dispozitie un obiect din lemn sau dispozitive speciale care se gasesc cu usurinta in pet-shop-uri pentru a-si putea toci gherutele.
Marea majoritate a pisicilor inteleg usor menirea acestor obiecte si trec repede la actiune, inca dimineata devreme.In mod obisnuit acest obiect este amplasat cat mai aproape de locul de dormit.
In general o pisica nu ne creaza mari probleme legate de intretinere, dar proprietarul trebuie sa vegheze permanent asupra comportamentului, asupra starii de sanatate etc.Numeroase simptome permit proprietarului sa depisteze repede prezenta unei maladii la pisica sa.Unele semne sunt foarte vizibile, iar altele mai discrete si perceptibile mai ales de catre un crescator care isi cunoaste bine animalul si efectueaza cu regularitate controale ale starii de sanatate.
Examenul animalului se poate efectua in felul urmator: se face un examen privind aspectul general al blanitei urmarindu-se daca este frumoasa si stralucitoare sau din contra, pisica este trista, cu blanita fara stralucire si eventual cu parul zburlit.Urmeaza o apreciere a ochilor, care trebuie sa fie stralucitori, fara scurgeri, cu pigmentatia neexcesiva si privirea normala.Se urmareste apoi respiratia, coloratia mucoasei bucale si in fine, urechile.
Acestea din urma trebuie sa fie perfect curate, fara exces de cerumen iar mucoasa bucala sa nu aiba o culoare decolorata sau galbuie.Se examineaza in continuare ghearele, care nu trebuie sa fie deteriorate sa sa intre in carne, apoi aspectul anusului, care ne poate da indicatii referitoare asupra parazitilor interni (in cazul in care acesta este de culoare rosie si usor iritat).
O atentie marita se va acorda culorii si concentratiei urinei si fecalelor, a frecventei respiratiei si temperaturii interne.La o pisica  cu o stare de sanatate normala, ritmul respitaror este de 30 batai pe minut, pulsul de 100-140 batai pe minut, iar temperatura corpului intre 38-39,5 Gr Celsius in functie de varsta.
Alte simptome care ne dau indicatii asupra modificarii starii de sanatate a pisicii sunt: balonarile, salivatia excesiva, vomitarile, constipatia, prezenta sangelui in urina, excesul secretiei lacrimale, situatii care ne obliga sa ne adresam medicului veterinar.
Una din actiunile necesare pentru a feri animalul de imbolnaviri, o constituie vaccinarea impotriva diferitelor maladii infectioase (rabia/turbarea, coriza, panleucopenia felina, caliciviroza felina etc.).Animalul vaccinat, atins totusi de unele boli, are posibilitatea de a-si fabrica anticorpi protectori, care il pun pentru un anumit timp la adapost de o noua infectie.