Mă credeam indestructibil.
Asta până la vârsta de 43 de ani cand corpul meu s-a săturat de obiceiurile mele alimentare. Am crescut într-o familie cu un statut mediu unde bunăstarea însemna sa mananci carne si mai tarziu, când am plecat de la părinţi , am continuat acelaşi stil alimentar. Veneam acasă dupa o zi de muncă si eu credeam ca organismul meu se bucură daca-i dau o porţie mare de cartofi prajiţi asociată cu o ceafă la grătar, muraturi şi în încheiere un litru de coca-cola rece. Tigările făceau şi ele parte din viaţa mea şi aveam impresia ca nu o sa le pot lasă niciodată. Toate până la un moment dat cand o pneumonie urâtă a pus stăpanire pe mine si uite-mă internat în spital, unde trebuia sa-mi fac pentru prima dată in viată analizele. De aici a inceput jocul, analizele erau la pământ şi o asistentă chiar m-a întrebat : “Domnu Adrian, mai rezistaţi psihic ?” Eu i-am dat un răspuns de care sunt mândru şi acum :
Nu ştie boala cu cine s-a pus.
Din acel moment am început să caut pe internet să vad unde am gresit si ce trebuie sa fac. Răspunsul a fost simplu, nu stiam sa mă hrănesc.
