Medicina traditionala chineza  gandeste activitatile functionale ale meridianelor in termeni de "Qi ale meridianelor". Prin  transportul Qi-ului si sangelului, se asigura hranirea organelor, tesuturilor, coordonarea, stimularea, reglarea tuturor functiilor corpului, realizeaza unitatea dintre suprafata si profunzime.
    Cele 12 meridiane principale si colateralele lor se incruciseaza in interiorul sau in "profunzimea" corpului, pentru a aparea apoi la "suprafata" lui. Miscarile purtatoare de substanta si de energie, fie ca sunt din profunzime catre suprafata sau viceversa, permit punerea in activitate optima a organelor.
    Cele 12 meridiane sunt legate permanent prin trecerea succesiva prin ele a energiei vitale Qi, concept caracteristic medicinei orientale. Qi interior circula in organismul sanatos prin cele 12 meridiane, incheind ciclul in 24 de ore. In fiecare organ sunt perioade de activitate maxima si minima a energiei. Perioada de activitate maxima dureaza doua ore si este cel mai bun interval pentru tratarea meridianelor corespunzatoare organelor respective. In circulatia energiei Qi are loc permanent un proces de autoreglare, care face posibil realizarea echilibrului si in ultima instanta vindecarea.
    In corp toate miscarile energetice sunt cunoscute si prin urmare previzibile. Pentru fiecare meridian corespunzator unui organ exista un interval de maxim, respectiv minim de activitate energetica, asa cum rezulta din tabelul urmator: